Connect

Connect (partea 4) — Planul de salvare al lui Dumnezeu

La ultima lecție am discutat despre cea mai importantă problemă care există în relația dintre om și Dumnezeu – problema păcatului.

  • Ce definiție am dat păcatului la lecția trecută?

Biblia ne învață că păcatul este cauza tuturor problemelor omenirii și în cele din urmă duce la moarte. Pedeapsa pentru păcat este moartea. Când în Biblie se vorbește despre moarte, nu se are în vedere doar stopul cardiac, adică nu numai ceea ce numim moarte fizică. Moartea este starea în care sufletul se desparte de trup, omul se desparte de această lume și de alți oameni. În sens spiritual, moartea ne desparte de Dumnezeu (sursa binelui) pentru totdeauna. Durerea despărțirii de bunul Dumnezeu, care dă viață, se numește „iad” în Biblie. Dacă problema păcatului nu ar fi putut fi rezolvată, iadul ar fi calea fiecărui om.

Totodată, am citit și despre faptul că Dumnezeu ne iubește și nu ne dorește moartea și iadul. El vrea să ne salveze de păcat și de judecata îngrozitoare. La fel ca tatăl celor doi fii, despre care am citit la prima lecție, Dar făcând acest lucru, ne confruntăm din nou cu problema păcatului, pe care trebuie să o rezolvăm.

La această lecție vom vorbi despre cum rezolvă Dumnezeu această problemă.

Unul dintre autorii Vechiului Testament a fost un profet din poporul evreu, pe nume Isaia. El a trăit cu mult timp înainte de venirea lui Hristos – cu 800 de ani înainte de nașterea Sa. Totuși, el a prezis deja în acel moment venirea în această lume a Celui care avea să mântuiască oamenii de judecata lui Dumnezeu, murind pentru ei. Următoarele versete vorbesc clar despre semnificația și importanța morții lui Isus.

 

Isaia 53:3-8

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

  • Ce spune autorul despre suferințele lui Hristos?
  • În ce constă semnificația și importanța morții lui Hristos?
  • Isus este Dumnezeu întrupat. Ce putem spune despre caracterul lui Dumnezeu bazându-ne pe acest adevăr?

Aceste cuvinte au fost scrise cu mult timp înainte ca răstignirea să fie inventată ca metodă de execuție. În pofida acestui fapt, profeția lui Isaia și descrierea evenimentelor care au avut loc cu multe secole mai târziu sunt izbitoare prin coincidența lor!

Noul Testament ne ajută să înțelegem mai bine semnificația morții lui Isus.

 

Romani 3:19-28

Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.

Prin cuvântul „lege” aici se înțelege standardul lui Dumnezeu, așa cum este descris în primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Citind capitolul anterior din Romani, ne este clar că „legea” poate însemna și orice cunoaștere a standardului lui Dumnezeu (de exemplu, ceea ce ne spune conștiința noastră).

  • Care este acțiunea legii? Dar ce nu poate face legea?
  • Cum ne putem împăca cu Dumnezeu? Care este rolul lui Dumnezeu în acest proces? Care este rolul nostru?
  • Cine poate primi iertarea lui Dumnezeu? De ce?
  • Cum ați explica cu cuvintele voastre soluția lui Dumnezeu pentru problema păcatului?
  • Iertarea noastră trebuie să se bazeze pe credință, nu pe fapte. Ce înseamnă asta? Ce aflăm despre dragostea lui Dumnezeu din acest pasaj?

În acest context credința înseamnă încredere deplină în Dumnezeu și o atitudine serioasă față de cuvintele Sale. Esența creștinismului constă în vestea că Dumnezeu Însuși le dă păcătoșilor posibilitatea să primească iertare și să-și restabilească relația cu El. Eforturile proprii ale omului sunt zadarnice pentru că nu suntem capabili să rezolvăm problema păcatului, care ne desparte de Dumnezeu.

Calea de mântuire pe care o propune Dumnezeu constă în faptul că omul trebuie să recunoască că:

  • numai Dumnezeu este în stare să rezolve problema păcatului;
  • datorită morții lui Isus pe cruce și învierii Lui problema păcatului este rezolvată.

 

Importanța învierii lui Hristos

Faptul învierii lui Hristos este, din multe motive, extrem de important în învățătura creștină.

În primul rând, moartea Sa și apoi victoria asupra morții confirmă că Isus este Dumnezeu. El a venit în această lume ca om, dar fiind Dumnezeu, a avut putere asupra păcatului și asupra morții. Înviind, Isus Hristos a biruit moartea, astfel că biruința asupra morții noastre constă în învierea Sa.

El a murit și a înviat. De aceea, știind că El este viu, putem să-L cunoaștem și să comunicăm cu El ca cu o Personalitate vie, și nu ca cu o idee filozofică.

Tot creștinismul se bazează pe faptul învierii. Pavel, autorul cărții Romani pe care am citit-o, a mai scris (1 Corinteni 15:19) că, dacă Isus nu a înviat, atunci creștinii își pierd timpul în zadar și sunt vrednici de milă!

  • Ce ați aflat nou la această lecție?
  • Bazându-vă pe primele trei lecții, cum ați explica esența mesajului lui Hristos?

Dumnezeu oferă iertare și viață nouă fiecărei persoane. Alegerea ne aparține: să acceptăm sau să respingem iertarea lui Dumnezeu. Și aceasta este cea mai importantă decizie cu care se confruntă o persoană în viața sa. Această decizie are consecințe serioase, deoarece afectează modul în care o să ne petrecem eternitatea.

La următoarele două lecții vom vorbi mai detaliat despre cum decizia noastră de a accepta iertarea lui Dumnezeu și de a-L urma pe Hristos ne schimbă viața.

citește mai mult

 

 

Ai întrebări? Vorbește cu cineva pe această temă.

Ține minte — tu nu ești singur!

Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.

© 2017 - 2023 Cru