Comunică-ți credința

Evanghelizarea cu inițiativă

CONVERSAȚIA

Întreabă ucenicul

Pentru a afla ce cunoștințe au deja despre evanghelizare, ai putea să începi prin a pune aceste întrebări:

  1. Ce gânduri sau sentimente îţi vin în minte când te gândeşti la a fi implicat în evanghelizare? (de teamă, sunt inadecvat, nu ştiu ce să spun, ce să fac cu întrebările la care nu pot răspunde, posibila respingere etc.)
  2. Ce experienţe ai avut în trecut în împărtăşirea credinţei tale?
  3. Pe scara 1-10, cît de motivat eşti să înveţi cum să-L împărtăşeşti pe Hristos altora?

Ce spune Biblia despre evanghelizarea cu iniţiativă?

De ce ar trebui să mergem la oameni şi să le spunem Evanghelia? Există mai multe motive foarte întemeiate. Vă recomand să treceţi pe scurt prin primele 4 motive şi apoi să vă uitaţi în profunzime la pasajul care desfășoară motivul nr. 5.

1. Isus a luat iniţiativa să vină la noi. Citește Luca 19:10. Omul nu Îl caută pe Dumnezeu, după cum scrie în Romani 3:10-12. Dumnezeu a fost întotdeauna Acela Care ne-a căutat pe noi. În timpul vieţii Sale, El încontinuu a fost între oameni şi a vorbit cu ei despre Împărăţie. Mai mult decât atât, Isus I-a trimis pe ucenicii Săi doi cîte doi din sat în sat pentru a proclama Împărăţia (Luca 9:1-6 şi Luca 10:1-11).

2. Isus ne-a poruncit să mergem şi să ducem Evanghelia la toate popoarele. Citiţi Marcu 16:15 şi Ioan 20:21. Aşa cum Tatăl L-a trimis pe Isus în lume să Îi caute pe oameni, aşa El ne-a trimis şi pe noi.

Exemplul apostolilor şi al bisericii primare. Citind cartea Faptele Apostolilor, se observă destul de clar faptul că apostolii şi alţi lideri ai bisericii se duceau la oameni şi nu aşteptau ca oamenii să vină la ei. Unele exemple în Faptele Apostolilor sunt:

Faptele Apostolilor 5:42 - în templu şi din casă în casă; Faptele Apostolilor 8:4-13 - Filip în Samaria; Faptele Apostolilor 10 - Petru la neamuri;

Faptele Apostolilor 13-21 - Cele 3 călătorii misionare ale lui Pavel.

4. Oamenii nu pot şi nu vor asculta, dacă nu vom merge la ei.

Citeşte Rom. 10:13-15. Unii oameni nu au o relaţie cu cineva care le-ar putea spune Evanghelia, atât persoane aici, în campusul studențesc, cât şi grupuri întregi de oameni de peste mări şi ţări. Evanghelia nu se poate răspândi prin relații pentru unii, deoarece nu există nici o astfel de relaţie până când cineva nu va merge şi o va stabili.

5. Dumnezeu pregăteşte inimile oamenilor pentru a auzi Vestea Bună. Unii sunt gata şi vor să ştie; El vrea să ne trimită la ei.

Deschideţi împreună Faptele Apostolilor 8:25-40, observaţi şi discutaţi acele principii pe care le vedeţi despre evanghelizarea cu iniţiativă; căutaţi-le.

- Filip deja avea o slujire de succes acolo unde se afla.

- Domnul l-a condus pe Filip la un anumit loc.

- El găseşte o persoană cu o influenţă semnificativă. Discutaţi despre cine este această persoană - primul negru care a auzit Evanghelia, trezorier la curtea Reginei.

- Inima eunucului este deja pregătită - un prozelit evreu citind din Isaia.

- Rolul Duhului Sfânt în conducerea lui Filip. Avem nevoie să umblăm continuu în Duh şi să fim sensibili la călăuzirea Lui.

- Ascultarea lui Filip în a merge la un străin. De ce ar fi putut ezita el să facă acest lucru?

- Nevoia de cineva pentru a-i explica Evanghelia.

- Filip «a deschis gura» - un principiu cheie în mărturisire!

- Eunucul crede în urma auzirii Cuvântului şi îşi exprimă credinţa lui.

- Duhul îl răpeşte pe Filip, indicând faptul că Domnul va avea grijă de ucenicizarea eunucului. (De obicei, putem uceniciza persoana şi ar trebui să o facem, dar uneori nu putem şi este OK - Domnul va avea grijă de ei.)

- Se crede că acest eunuc a fost acela care a dus Evanghelia în Africa de Nord pentru a începe biserica acolo.

Să discutăm unele mituri bine răspândite pe care le cred oamenii.

După ce ne-am uitat în Scriptură, să vedem acum unele concepte cu privire la evanghelizare, concepte des întâlnite, care sunt adesea menţinute de către credincioşii în cultura noastră. Să le discutăm în lumina a ceea ce am învăţat în Cuvânt. Citiţi fiecare concepţie de mai jos, una câte una şi lasă ucenicul să le comenteze înainte de a-ți împărtăşeşti gândurile tale. Sperăm că ei vor procesa şi vor verbaliza unele dintre aceste gânduri singuri.

1. Dacă doar trăim o viaţă destul de bună, oamenii vor veni la noi și ne vor întreba; apoi vom putea să ne împărtăşim credinţa noastră cu ei.

Răspuns: Bineînţeles că oamenii ar trebui să vadă diferenţa în viaţa noastră şi că aceasta ar trebui să îi facă să dorească ceea ce avem noi. Deseori însă ei nu vin la noi şi nu ne întreabă cum să-L cunoască pe Isus, decât dacă noi aducem subiectul în discuţie. Sau, chiar dacă ei ştiu că diferenţa în viaţa noastră este cauzată de faptul că suntem creştini, adesea, ei tot nu înţeleg Evanghelia şi de ce au nevoie de Isus sau cum să-L primească. Noi suntem cei care trebuie să le oferim această înţelegere.

2. Dacă vom merge la oameni, îi vom speria.

Răspuns: Da, dacă suntem insuportabili, insistenţi şi insensibili. Dar dacă vom învăţa cum să ne apropiem atent de oameni şi le vom oferi posibilitatea de a interacţiona în cadrul discuţiilor despre Evanghelie, vom vorbi cu ei, în cazul în care sunt interesaţi. Atunci nu îi vom speria. Dacă le vom predica oamenilor şi nu îi vom asculta, și nu le vom oferi alegerea de a interacţiona cu noi, dar mai degrabă le vom băga mesajul pe gât, atunci ei nu vor avea un răspuns prea pozitiv. Dar aceasta nu este evanghelizarea cu iniţiativă în puterea şi sensibilitatea Duhului Sfânt.

3. Oamenii nu vor să audă Evanghelia, ei nu vor să fie deranjaţi.

Răspuns: Adevărat, unii nu sunt interesaţi deloc sau nu în acest moment din viaţa lor, dar există întotdeauna unii care doresc să audă sau doresc să înţeleagă mai mult, astfel încât să poată să se gândească în viitor, pentru că nu sunt gata să se întoarcă la Hristos la momentul de față. Noi putem avea încredere că Dumnezeu ne va conduce la cei care sunt flămânzi acum şi că ne va conduce la cei pentru care rolul nostru va fi doar să semănăm sămânţa. În plus, în cazul în care abordarea noastră este dialog şi interacţiune mai degrabă decât predicare, cei mai mulţi oameni se vor bucura să discute întrebările legate de Evanghelie.

4. Tu nu poţi să Îl mărturiseşti pe Hristos cuiva până nu ai o relaţie cu acea persoană.

Răspuns: Cel mai important lucru este că Biblia nu învaţă acest lucru, ceea ce vom şi vedea în lecţia de mai jos. Deşi a avea o relaţie este cu adevărat valoros şi adesea cel mai eficient, întrebarea este: cât timp durează pentru a construi o relaţie şi a zidi încrederea? O lună, un an? Uneori încrederea şi conexiunea pot fi dezvoltate în 5 minute. Dumnezeu pregăteşte mulți oameni pentru a vorbi cu ei, indiferent dacă avem sau nu cu aceștia o relaţie. De fapt, oferind salvarea Evangheliei oamenilor pierduţi este cel mai plăcut lucru pe care îl putem face pentru ei. Suntem egoişti, dacă nu o facem!

Ilustraţii:

În cazul în care o casă este cuprinsă de flăcări și cineva este prins la etajul 3, pe cale de a fi ars până la moarte, iar tu eşti jos cu o scară acolo, nu îţi spui în mintea ta «eu chiar nu am suficientă relaţie cu această persoană pentru a o ajuta». Bineînţeles că nu! Oamenii mor și se îndreaptă în iad, iar eu am ”scara Evangheliei” pentru a-i scăpa. Suntem egoişti dacă nu le-o oferim, indiferent cât de bine îi cunoaştem.

Ori dacă o persoană se îneacă într-un lac și eşti pe barcă cu un colac de salvare în mână, ai spune în mintea ta «eu chiar nu am o relație suficient de apropiată cu ea pentru a-i arunca acest colac»? Din nou, desigur că nu! Acum, ei pot refuza să-l folosească pentru că cred că sunt înotători destul de puternici şi cu un pic mai mult efort ei cred că se vor descurca fără ajutorul tău, dar tu oricum le vei oferi colacul de salvare la nevoie. Dragostea acţionează cu inițiativăpentru a satisface o nevoie serioasă!

5. Evanghelizarea cu iniţiativă înseamnă predicare la colţ de stradă sau baterea la uşi.

Răspuns: În timp ce Dumnezeu foloseşte şi aceste metode, şi în unele ocazii am putea fi implicaţi în aceste forme de evanghelizare, 95% din iniţiative vrem să le avem în anii de studenție, iar restul vieţii noastre ne vom implica activ în relațiile cu oamenii. Există multe moduri de a manifesta iniţiativă, prin menţinerea contactului după o ieşire cu colegii de cămin; efectuarea anchetelor în cămin; ieşire pentru a studia Engleza, pentru sport, sau ieşire cu toţi studenţii din campus; ieşire la paintball sau cel mai adesea, deschidere faţă de cineva pe care deja îl cunoşti din căminul tău, din casa ori din grupa ta. A lua iniţiativă înseamnă, pur şi simplu, a oferi oportunitatea într-un mod iubitor și sensibil de a interacţiona cu Evanghelia.

CĂLĂTORIA SĂPTĂMÂNII

Scopul acestei lecţii este ca ucenicul tău să-şi construiască o convingere despre evanghelizare, bazată pe Biblie, nu pe ceea ce cultura noastră spune, nici pe ceea ce este confortabil, nici pe experienţele în evanghelizare. Vrem ca ei să îmbrăţişeze adevărul că noi trebuie să mergem la oameni şi să nu aşteptăm ca oamenii să vină la noi. A merge la oameni cu Evanghelia este cel mai plăcut lucru pe care îl putem face. De asemenea, dorim să expunem şi să ne ocupăm de ideile preconcepute, pe care ei le pot avea despre ceea ce înseamnă «a merge la oameni».




URMĂTORII PAȘI

1. Având în vedere faptul că Biblia spune clar că noi trebuie să mergem la oameni, cum credeţi că putem face acest lucru în campus? Există grupuri de oameni în campus care nu sunt atinse? Aveţi pe inimă dorinţa de a ajunge la unii din ei?

2. Cine sunt unele persoane în sfera ta de influenţă, faţă de care ai dori să manifeşti iniţiativă? (Oamenii pe care îi ştii deja.) Ia în consideraţie dezvoltarea unei liste cu 10 persoane prioritare pentru tine şi întreabă dacă ucenicul ar vrea să facă şi el acest lucru. Alătură-te lui pentru a te ruga pentru cele 10 persoane de pe lista lui.

3. Discutaţi paşii concreţi care trebuie făcuţi pentru a ajunge la oamenii cărora ucenicul tău doreşte să le prezinte Evanghelia. Generaţi mai multe idei şi oferă-i oportunitatea de a-l menţine responsabil pentru a-l ajuta să facă paşii necesari de credinţă.

© 2020 Cru