Ziua în care Elisabeta a născut a fost o mare bucurie pentru toată comunitatea. Zaharia își lua fiul în brațe, îl privea cu ochii înlăcrimați, vroia să-i spună cuvinte calde și nu putea. Promisiunea îngerului s-a împlinit, dar el încă era mut. Mai lipsea un detaliu.
A venit ziua a opta, rânduită pentru circumcizie. Era ziua în care copilașul nou născut se alătura poporului ales și își primea numele. Cei care făceau ritualul, probabil cineva dintre rudele lui, mândri să-și lărgească moștenirea, vroiau să-l numească Zaharia, ca pe tatăl său. Dar Elisabeta a protestat - “Îl vom numi Ioan”. Zaharia a confirmat, scriind pe tăbliță: “Numele lui este Ioan”. Toți s-au mirat, căci nimeni nu purta acest nume printre rude. Dar era numele ales de Dumnezeu Însuși și făcea parte din promisiunea îngerului.
Abia atunci Zaharia a putut să vorbească din nou. După luni de tăcere, în sfârșit, a revărsat tot ce se adunase în inima lui. S-a umplut de Duhul Sfaânt și a proorocit în fața tuturor, repetând mesajul îngerului pe care-l credea acum cu convingere: “Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui…”
Rudele lui Zaharia, care erau tot preoți, cunoșteau bine Scripturile. De mai bine de patru sute de ani nu se ridicase niciun profet în Israel. Dumnezeu nu se arătase și nu vorbise cu nimeni în această perioadă. Și iată că în comunitatea lor se întâmplau lucruri greu de crezut. Tot ținutul era înspăimântat și se întreba ce avea să devină acest copil.
Îmi imaginez cum, pe măsură ce creștea, Ioan a auzit povestea nașterii lui de nenumărate ori. Își ruga părinții să povestească din nou și din nou (cum fac toți copii) ce a spus îngerul. S-a îmbibat de identitatea lui chiar din pruncie. Probabil, eroul lui preferat din Scripturi era Ilie. Știa toate istoriile miraculoase și învăța ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu prin credință. S-a lăsat condus de Duhul Sfant, a locuit în pustie, s-a îmbrăcat ca Ilie, iar când a sosit timpul a început să vorbească cu îndrăzneală, ca Ilie. Nu s-a ferit să-l mustre chiar și pe Irod, conducatorul Galileii, pentru păcatul său. Ca rezultat, a fost persecutat, ca Ilie. Și până la urmă, a fost executat.
Ioan, numit Botezătorul, niciodată nu și-a confundat misiunea. Era doar cel care pregateste Calea. S-a declarat nevrednic să dezlege încălțămintea lui Mesia. Și-a îmbrățișat rolul de prieten al Mirelui și nu s-a ținut de popularitate. Era bucuros să descrească pentru ca Cel Ce vine după el să crească. A știut cine era și n-a vrut nici pentru o secundă să fie altcineva. Era doar un vestitor al Împăratului, și și-a împlinit rolul cu credincioșie, până la moarte.
Isus îl numește pe Ioan cel mai mare dintre oameni, profet al Celui Preaînalt și Ilie care trebuia să vină. Era cel care I-a pregătit calea și L-a prezentat lumii. Ioan a arătat doar spre Isus, Mesia cel promis.
În ce mod viața ta arată spre Isus?
În ce aspecte îți este greu să-I cedezi Lui întâietatea?
Cum poți “descrește” pentru ca El sa “crească” în viața ta?
Ai întrebări? Vorbește cu cineva pe această temă. Ține minte — tu nu ești singur!
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem. Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2025 Cru
