Astăzi vom călători la Betleem. Odinioară, locuitorii Betleemului erau mândri de orășelul lor, pentru că, deși era mic și neînsemnat din punct de vedere politic, purta numele neformal de ”cetatea lui David”, adică regească. Acum orășelul era sub stăpânirea romană. În urma recensământului anunțat de guvernatorul Quirinius, cei care erau din casa lui David, trebuiau să călătorească la Betleem de prin tot Israelul ca să-și înscrie numele pe listele oficiale.
Sute de oameni căutau adăpost în Betleem la rude și prieteni, printre ei și Iosif cu Maria. Soldații romani urmăreau riguros ordinea publică în piețele umplute de oameni și animale. Terenurile de pășune din împrejurimi erau un loc bun pentru a crește oi și capre. Locuitorii mai cultivau mult grâu și orz, ceea ce a și determinat numele localității - Casa Pâinii.
Iar oamenii tot veneau și veneau. Cum nu s-a găsit nici o cameră de oaspeți neocupată, Maria și Iosif, au fost primiți chiar în sânul familiei, într-o încăpere folosită altădată pentru animale, dar curată și caldă - un loc destoinic pentru a înnopta.
Se lăsa seara. Străzile au rămas pustii. Doar în geamuri unde și unde dansau licăriri plăpânde de lumină. Betleemul se pregătea de culcare, dar în casa unde au fost găzduiți Maria și Iosif a început agitația. Mariei i-a venit timpul să nască, valurile de durere revenind cu intensitate. Iosif se ruga emoționat. Nici gazdele casei nu au mers la culcare, pregătind toate cele necesare pentru naștere. Nimeni nu a mai închis un ochi până nu s-a auzit un plâns sănătos de nou-născut. Băiețelul a fost înfășat în scutece și culcat cu grijă într-o iesle, iar proaspeții părinți vegheau pe rând la somnul Lui.
Încă nu le fusese descoperit un plan detaliat pentru viitorul fiului lor. Deși nu puteau să nu-și amintească circumstanțele absolut extraordinare în care El a fost adus în lume, acum țineau în brațe un bebeluș neputincios, dependent de grija și protecția lor. Iosif se gândea deja cum se va întoarce acasă, în Nazaret, și va continua să muncească în tâmplărie ca să-și aprovizioneze soția și băiatul. Cu timpul, îl va învăța și pe el să țină dalta.
Și într-adevăr, fiul lui Iosif, avea să muncească la tâmplărie. După moartea tatălui, primul născut avea să asigure în acest mod pâinea pe masă pentru mama și frații lui. Iosif nu avea să fie martor al minunii săvârșite de fiu său, prin care a săturat cinci mii de oamenii cu doar cinci pâini și doi pești. Abia peste treizeci de ani, Pruncul Care S-a născut în Casa Pâinii avea să Se reveleze lumii ca Pâinea vieții. Oricine mănâncă din această Pâine nu va flămânzi niciodată.
Între timp, în acea noapte, locuitorii Betleemului dormeau și nu bănuiau că tocmai se împlinise proorocia rostită cu sute de ani în urmă: ”Dar tu, Betleeme Efrata, deși ești neînsemnat printre miile lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel Ce va fi conducător în Israel, Cel ale Cărui origini sunt din vechime, din zilele veșniciei.”
Cum viața cotidiană și grijile de zi cu zi ne pot împiedica să vedem minunile pe care le face Dumnezeu pe fundal?
În ce mod cunoașterea Cuvântului Său ne poate ”lumina” privirea?
Ai întrebări? Vorbește cu cineva pe această temă. Ține minte — tu nu ești singur!
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem. Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2025 Cru
