O explozie de emoții

Citește Luca 1:39-45

În casa Elisabetei era liniște. Se mai auzeau din când  în când bocăneala vaselor de la bucătărie și scârțâitul ușilor, dar nu și voci omenești. Zaharia nu putea scoate niciun cuvânt. Nimeni nu venea în ospeție. La urma urmei, de când a înțeles că este însărcinată, a fost chiar alegerea Elisabetei să se ascundă. 

Trecuseră mai mult de cinci luni, dar ea stătea mai mult pe acasă și nu se arăta în lume. Și în acea dimineață își căuta de treburi, când, pe neașteptate, auzi o voce cunoscută la ușă: ”Shalom, Elisabeta! Ești acasă? Nici nu-ți imaginezi câte am să-ți povestesc!”

Vocea tânără a Mariei a spart tăcerea din casa Elisabetei. Sosise din Nazaret grăbită și fără a anunța pe nimeni, ca să relateze rudei sale misterul ce i s-a întâmplat. 

De-a lungul anilor am citit capitolul unu din Evanghelia după Luca de mai multe ori, dar niciodată nu am atras atenția ce explozie de emoții ascunde momentul vizitei Mariei la Elisabeta. Citim exclamație peste exclamație:

”Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat cum am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!” 

La sosirea Mariei, Elisabeta s-a înveselit de-a binelea. Pruncul i-a făcut un salt dinamic în burtă și ea însăși s-a umplut de Duhul Sfânt, simțind că este gata să danseze de bucurie. O sută cincizeci de zile a stat mai mult pe acasă, ascunzând de ochii lumii rotunjirea burții. Nici un vecin nu știa despre noutatea ei. Dar acum, când și Mariei i s-a întâmplat o minune, Elisabeta a răbufnit într-un strigăt de bucurie și glasul ei a răsunat prin toată mahalaua. 

Ca răspuns la cuvintele Elisabetei și Maria a zis:” Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu.” Maria nu era bogată, nu era o persoană cu statut și cu influență. Era tânără și neexperimentată, și pe lângă toate, o mireasă însărcinată. Vulnerabilă în fața societății, Maria și-a găsit un refugiu sigur în casa Elisabetei. 

Elisabeta ar fi putut să se compare cu Maria. Copilașul Mariei era mai important decât copilașul ei. Proorociile despre El erau mai însemnate, promisiunile mai mărețe. Ioan era să devină profet, dar Isus – Salvatorul lumii. Însă Elisabeta nici nu s-a gândit să se compare. Era atât de plină de recunoștință pentru tot ce se întâmpla în viața ei, încât a binecuvântat-o pe Maria din tot sufletul. Mai mult, Elisabeta a devenit o încurajare, un sprijin, o mângâiere și un loc de adăpost pentru Maria. 

Citește cu atenție versetele pentru ziua de azi. Pătrunde-te de bucuria din ele:

Bucuria mamei care poartă un copilaș în burtică, bucuria revederii, bucuria prieteniei. Bucuria prezenței unui om de încredere căruia să-i poți povesti cele mai importante lucruri din viața ta. Bucuria de a privi la minunile lui Dumnezeu. Și o bucurie cu totul specială de a fi umplut de Duhul Sfânt.

Amintește-ți când ultima dată ai împărtășit o bucurie cu un prieten apropiat?

Cine este acel prieten din viața ta care este gata să te binecuvânteze și să te slujească?

Cui oferi și tu o astfel de prietenie?