Un singur cuvânt

Citește Luca 1:5-7, 23-25

A venit timpul să facem cunoștință mai îndeaproape și cu soția lui Zaharia, respectiv, mama lui Ioan Botezătorul - Elisabeta. Și ea a avut o călătorie de credință în toiul evenimentelor legate de Nașterea Mântuitorului, dar una destul de diferită decât cea a soțului ei.

Cu mult timp înainte de a se naște Elisabeta, stră-stră-străbunicul ei, Aaron s-a căsătorit cu stră-stră-străbunica ei, Elișeba. Ei au avut patru fii și câteva fiice. Și astfel, din generație în generație, s-au născut băieței și fetițe până a apărut Elisabeta. De mică știa despre legămintele și promisiunile lui Dumnezeu. 

Când a crescut mare, a fost cerută în căsătorie de un tânăr evlavios, descendent și el din neam preoțesc, care s-a dovedit a fi și un soț iubitor. Se înțelegeau bine și visau să aibă mulți copii, ca să aibă cui transmite preoția. 

Vecinii și rudele admirau tânăra familie și așteptau și ei să apară copilașii. Au trecut câțiva ani, dar despre copii - nici veste. Cu toată silința, Elisabeta nu reușea să rămână însărcinată. Primii zece ani, mai exista o speranță. Dar după aceea, speranța a început să se stingă încetișor. Iar pe lângă durerea unei case fără copii, se mai adăugase și disprețul din partea oamenilor. 

Lipsa copiilor în acele timpuri era privită ca o nenorocire și ca un blestem din partea lui Dumnezeu. Trebuie să fi greșit ei cu ceva, dacă Dumnezeu nu le dădea copii. Lumea a început să strecoare vorbe despre familia lor. Din vorbă în vorbă, Elisabeta cea binecuvântată s-a transformat în Elisabeta cea stearpă. 

De multe ori se întrebase ce era în neregulă cu ea. De ce alte femei puteau avea copii și ea nu? Se ruga fierbinte la Domnul, dar Dumnezeu parcă uitase de ea. 

Ani în șir, Elisabeta asculta vocile zglobii ale copiilor din mahala. Cumva, se împăcase cu gândul, dar stigma de femeie stearpă se lipise bine de ea. Cu siguranță nu se identifica cu stră-stră-străbunica ei, Elișeba, fericita mamă a întregii preoții. Deși purtau același nume – Dumnezeu este jurământul - exista o mare diferență între ele două. Elișeba reuși să-i nască urmași lui Aaron, dar Elisabeta lui Zaharia nu. 

Totuși,  Dumnezeu chiar este jurământul. În pofida tuturor factorilor obiectivi de vârstă înaintată și infertilitate, totul s-a schimbat peste noapte și Elisabeta a rămas însărcinată.

Adesea etichetele și părerile oamenilor pot duce la prejudicii, discriminare și chiar excludere socială. Ele pot fi atribuite stării fizice, statutului social, sau altor aspecte, dar efectul lor este același – rușinea și izolarea. Elisabeta gustase din plin din ocara oamenilor, încât să se simtă uitată și părăsită chiar de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu a uitat-o nici pentru o clipă. Era fiica Lui și El era jurământul ei. A fost suficient ca El să spună un singur cuvânt și totul s-a schimbat, pentru că nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.  

Poate că și tu te identifici cu Elisabeta. Nu neapărat cu privire la nașterea de copii. Poate că dezaprobarea din partea societății este că ai prea mulți copii. Sau că nu ești căsătorit(ă). Sau că nu ai un serviciu prestigios. Sau orice altceva. 

Uneori, ca și în cazul Elisabetei, Dumnezeu alege să intervină în chip miraculos și să înlăture durerea din viața noastră. Dar alteori, planul lui Dumnezeu este diferit. Totuși, indiferent de felul în care alege să lucreze Dumnezeu, bunătatea Lui pentru noi rămâne neschimbată. El este Acel Ce ne determină identitatea. Ne dă un nume - suntem, în primul rând copii ai lui Dumnezeu prin credința în Fiul Său. Iar Dumnezeu niciodată nu-Și va lăsa copiii de izbeliște.

Ce stigmate cad asupra ta? Cum au influențat acestea asupra identității tale?

Ce concluzii  ai tras despre tine și despre planul lui Dumnezeu pentru viața ta?

Ce îți poate reînnoi speranța?