Deja ne-am obișnuit cu noile condiții: țările din toată lumea se agită, pacea și securitatea par a fi doar un vis din trecut, la care nici nu mai sperăm să mai revenim vreo dată. Inflația globală și crizele economice au atins un apogeu greu de suportat. Necesitatea de a ajuta pe cei nevoiași este mai actuală ca niciodată.
Aceste circumstanțe ne pot zgudui până în temelie. Astfel de evenimente pot influența negativ asupra sănătății, serviciului și relațiilor. La ce ne cheamă Dumnezeu pe noi, urmașii lui Hristos? Cum ar trebui să reacționăm la toate ce se întâmplă în jurul nostru? Cum să răspundem corect la evenimentele dramatice de acest fel?
În noaptea dinaintea răstignirii Sale, Isus și-a încurajat ucenicii cu cuvintele: „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!” (Evanghelia după Ioan 14:27)
Isus le dă urmașilor Săi promisiunea unei păci pe care lumea nu o poate oferi. Dacă ați primit moartea lui Hristos pentru păcatele voastre, realitatea este că, chiar dacă vă confruntați cu greutăți, suferințe sau pierderi, puteți avea speranță și pace. Noi, urmașii lui Isus Hristos, Îl cunoaștem pe Acela care se autoproclamă Alfa și Omega, Început și Sfârșit, Creatorul cerului și al pământului, care ține toate cu puterea Sa.
Putem avea pace știind că viitorul nostru este în siguranță, pentru că avem o relație cu Dumnezeu prin credința în Isus Hristos. Isus le amintea ucenicilor Săi că nu trebuie să se teamă. Acest adevăr se referă și astăzi la noi, urmașii Săi. Dumnezeu ne-a promis că nimic nu va putea să ne despartă de dragostea Sa – nici moartea, nici viața, nici înălțimea, nici adâncimea – nimic din jurul nostru nu poate să ne răpească dragostea, siguranța și pacea lui Dumnezeu. În această listă pot fi adăugate bolile, pierderile și chiar moartea. Aici pot fi adăugate, de asemenea, carantina, căderea leului și criza economică. Fiind creștini, avem temei pentru o speranță adevărată și sigură.
Și această speranță ne dă nouă, creștinilor, libertatea de a-i iubi pe alții.
Isus, de asemenea, le-a poruncit ucenicilor Lui să-i iubească pe alți oameni cu o dragoste jertfitoare. Când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, El a răspuns că ne-a fost poruncit să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată ființa noastră și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Evanghelia după Matei 22:38-40). Mai mult decât atât, Isus a declarat că tot Vechiul Testament constă în aceste două porunci.
Ca urmași ai lui Isus, în mijlocul acestei perioade de frică și îngrijorare noi avem o ocazie unică de a le sluji oamenilor din jurul nostru și de a le arăta dragoste. Noi putem de bunăvoie să le arătăm oamenilor dragoste, urmând instrucțiunile date și luând măsuri pentru a opri răspândirea virusului. Noi putem de bunăvoie să le arătăm oamenilor dragoste supunându-ne regulilor și reglementărilor impuse de Guvern pentru protejarea celor din jur.
Dar putem, de asemenea, să demonstrăm de bunăvoie dragoste continuând să rămânem oameni pentru care relațiile sunt importante, care nu se tem, care caută posibilități nu doar de a se apăra pe sine, dar de a le sluji altora, în primul rând. Deși e greu de crezut, dar din punct de vedere istoric biserica a crescut mai mult în perioade dificile și în prigoane decât pe timp de belșug și pace.
Într-o oarecare măsură aceasta ține de acea siguranță pe care o avem fiind urmașii lui Hristos. Dacă simțim pacea lui Dumnezeu în mijlocul fricii și îngrijorării, atunci avem libertatea de a vedea nevoile altora și de a reacționa la ele. În condiții de frică și nesiguranță, capacitatea de a veni în ajutor altora și de a le împlini nevoile, ducând pace și liniște, demonstrează o dragoste care se ridică deasupra circumstanțelor noastre actuale. Și asta dă speranță.
În Evanghelia după Matei 5:14-16 Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un obroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
Lumina este menită ca să fie văzută de alții. Noi, urmașii lui Isus Hristos, în mijlocul epidemiei globale, avem o posibilitate unică de a demonstra că Evanghelia nu înseamnă doar cuvinte. Putem arăta că dragostea lui Isus schimbă modul în care ne raportăm la oameni și cum reacționăm la dificultățile cu care ne confruntăm.
Pe măsură ce coronavirusul se va răspândi, frica și incertitudinea se vor înmulți, iar lumea în care trăim va face apel la păstrarea calmului și la pace. Noi putem trăi fără frică. Le putem arăta tuturor că există o speranță, care nu se bazează pe măști sau pe elaborarea vaccinului, ci pe relația cu Dumnezeu, care a creat universul.
Putem fi oameni care să împărtășim pace și dragoste, pentru că Isus ne-a iertat păcatele și ne-a transformat viețile. Și, întrucât viețile noastre au fost transformate, noi putem propune un mesaj al speranței. În mijlocul acestei incertitudini nu vă lăsați pradă fricii. Fiți liniștiți. Iubiți-i pe cei din jurul vostru. Ajutați la protejarea altora. Împărtășiți-le altora motivul speranței pe care o aveți.
sursă: newliferussia.ru
© 2017 - 2024 Cru
